Unplugged: (Aproape) 3 Zile în Delta Dunării la Sfântul Gheorghe

O să încep prin a preciza că Sfântu Gheorghe este o destinație foarte inaccesibilă sau foarte greu accesibilă că să fiu mai exact. Ăsta e un lucru rău în măsura în care este greu (și scump de) de ajuns aici, dar un lucru bun în măsura în care este încă o destinație relativ neatinsă de turismul de masă (a se citi tarabe de kurtos kalac, porumb fiert, șaormării, terase etc. etc.).

Sfântu Gheorghe este practic o comună din Dunăre cu niște pensiuni, puțin comercială, în care poți încă vedea viața în Deltă așa cum e ea, cu case normale și cu oameni normali din Deltă.

Cum se ajunge aici?

Ieftin - prin curse de la Tulcea (cam 50 RON pe sens), care am auzit că sunt cam încete

Scump - cu bărci private (cam 40 EUR dus-întors) de la Murighiol.

Or mai fi și alte opțiuni, dar trebuie căutate.

Călătoria de la Murighiol pe canalul Sfântu Gheorghe durează cam o oră. Canalul în sine este foarte larg cu multe bifurcații și puțin circulat.

Brațul Sfântu Gheorghe - Lotci

Brațul Sfântu Gheorghe - Copac plutitor

Brațul Sfântu Gheorghe

Brațul Sfântu Gheorghe - Una ditre bifurcații

Unde am stat?

Complexul Green Village Sfântu Gheorghe
Ce pot să zic decât că arată foarte bine; foarte frumos amenajat (cu multă verdeață), mâncare bună, piscină, (relativ -1 km) aproape de plajă.
Camerele sunt ok, în vile de câte 4-8 camere.
Chestia caldă-rece cu camerele este că multe au lacuri/bălți în apropiere, și dacă prima noapte mi s-a părut foarte tare să aud broaștele înainte de culcare, următoarea noapte nu am putut adormi din aceeași cauză.

Green Village - Apusul pe malul Dunării

Dar ce e de făcut aici?

Păi...

Excursie pe canalele din Delta Dunării

Bineînțeles că nu există excursie în Delta Dunării fără o excursie pe canalele din Deltă.
Excursia mea a durat vreo 3 ore (care au inclus și o pauză de 45 de minute la Sulina, unde chiar nu am făcut poze fiindcă, în afară de Dunăre, putea fi orice oraș mai mic din România).

Am pornit din Sfântu Gheorghe pe un canal drept lung de vreo câțiva kilometri (Canalul Tătaru), după care am intrat pe Lacul Roșu (unde inițial am crezut că de fapt intrasem pe Marea Neagră, dar nu era cazul), apoi pe Canalul Roșu-Împușita (numit așa din cauza mirosului foarte puternic de sulf, rezultat din descompunerile naturale care au loc primăvara) și în cele din urmă pe canalul Sulina înspre Sulina, și înapoi.

Delta Dunării - Canalul Tătaru

Delta Dunării - Canalul Tătaru - O grămadă de vaci în Deltă s-ar părea

Delta Dunării - Canalul Tătaru

Delta Dunării - Lacul Roșu

Delta Dunării - Lacul Roșu cu un pelican în fundal

Delta Dunării - Canalul Tătaru

Delta Dunării - Canalul Tătaru la intersecția cu brațul Sfântul Gheorghe (Dunărea este cea de culoare pământie)

Plimbare cu bicicleta pe malul Mării Negre

De departe pentru mine asta a fost high-point-ul întregii călătorii în Delta Dunării, pentru că sincer vorbind, de câte ori în viață o să ma plimb cu bicicleta pe malul Mării Negre, prin Delta Dunării ... pe o plajă pustie ... la capătul României.

Liniște (exceptând valurile) și pustietate cât vezi cu ochii.